Luna plina varf de lance 
norii dantuiesc natura tace  
greieri semeti se cearta in surdina  
parfumul florilor si pielea ta fina  
nasc ganduri nastrusnice gata sa alunece 
pe corpul tau gol pe buzele tale dulci  
de indata hainele de pe tine sa le arunci  
si poftele sa devina porunci
In dar o sa-ti impletesc o stea /
O sa-ti colorez un cer aparte strajuit de zeul Marte /
O sa-ti tes covor de flori in lumina zorilor /
Ochii tai diamant stralucitor strapung beteala norilor /
Caii albi ca spuma marii o sa-i inham la caleasca visarii /
Iar tu o sa strabati vise uitate si o sa le dai viata la toate /
Cu al tau zambet negresit o sa eclipsezi astrul cel mic
Figuri de lut faurite din ganduri nescrise / ochii tai au stiut cuvintele nezise / ce zac adanc in strafunduri de smarald / sapate in stanca cu valuri de sange cald / clipa prezenta e amintirea de maine / trecutul a sapat adanci rifturi cu iutime / sadesc viitorul in mii de seminte / ce vor fi luate la prima adiere de vant / si duse mai departe pe celalalt taram.
Stau cu picioarele in minutele ude / ma mistuie sentimentele crude / aievea imi inalt respiratia suierata / pisez cuvintele si le amestec cu apa/ pictez cu ele foc ce mistuie tot / flacari ce ies din palme impreunate la un loc / cu perdele de fum acopar intunericul / existenta mea zgaraie teluricul / diafan dispare ca si cum n-a fost al clipei netrecut prezent / punctez golul umplandu-l cu surasul tau absent

Antagonisme

O sa fumez intunericul si o sa scuip lumina / o sa beau venin si gust de miere o sa simt / o sa privesc inauntrul meu si o sa vad labirint /
o sa inspir realitatea si o sa traiesc in visare / o sa calc pe frunze vestede si o sa simt viata sub picioare / o sa strang in mana viata si moartea o sa-mi scape printre degete / o sa gust absenta si o sa topesc fericirea / o sa desfac taina lumii in mii de povesti si o sa le zic pe toate in nopti pitoresti.

Zori Indepartate

Nisip ars de soare / un muezin se aude in departare / glasul strident rupe linistea diminetii / vocea ei da bucuria vietii / sub arsita desertului o zaresc in departare cum se apropie agale / vesmantul ei cusut in fir de borangic / ma face de jos sa ma ridic / sa alerg spre ea si sa o imbratisez / ma intreb e adevarat sau visez / nisipul nu-l mai simt sub picioare / privelistea e ca o dulce licoare / miere picura in fiecare parte din fiinta / trupul il simt cuprins de dorinta /  nu mai simt cum vantul imi scrie in obraz / destinul firav de topaz / indata din senin furtuna s-a pornit si nisipul cu totul m-a invaluit, vedenia a nimicit / ai disparut la apus ca si cum te-ai infasurat intr-un fus / si am simtit cum in duna ma prefac / in vant aspru ma imbrac / nicicand locul imi voi gasi pana pe tine te voi gasi
Pe umeri duc povara grea a faptelor mele / incrustate in timpul scurs din visele mele / ne mintin cu placere ca nu simtim durere / dar golul din piept tradeaza o tainica vedere / vad ceea ce nu simt si-l gasesc in ce nu pot avea / drumul nu e atat de drept in viata mea / inchid ochii un spatiu inchis cu granite ce-l arata de necuprins / sa ma intorc ? sa raman ? ar fi mai bine sa aman? / inca un rasarit si un apus de soare si mai bifez o zi oarecare
Soarele se ascunde printre flori / deseneaza umbre unice uneori / umbre din poveste intr-o lume care nu mai este / covorul de flori din pasul meu grabit ma opreste / refuz sa ma gandesc la ce nu mai este / obosit de tot ce ma inconjoara / ma asez pe o banca strain de ce este afara / atarn de-un fir de borangic rasucit de viata la nesfarsit.
Timpul se comprima nimic nu ne mai anima / flori sau obiecte de vis te arunca doar intr-un abis / al crezurilor de moment care de fapt te lasa indiferent / te inseli pe tine cu fraze expirate marcand mereu inceputul unei maxime ratate / uitam sa traim si ne facem ca iubim / vrem sa iubim si nu stim pe cine / asa ca lasam timpul sa treaca in nestire.
Vorbe spuse in vant ne lasa fara niciun avant / repetam acelasi scenariu mai ceva ca un program la delfinariu / facem aceleasi greseli / nu mai suntem oamenii de ieri / azi a venit prea repede lasam hazardul sa ne determine / maine e viitor inexistent, nu-l mai privesc atent / vad ochii tai pierduti ramanem ca doi muti / surprinsi de greutatea timpului prezent / totul se desfasoara lent / trupul ca o piatra de munte se impiedica in lucruri marunte si totul se simte ca un sarut pe frunte.